duminică, 28 septembrie 2014

CU DUREREA TIMPULUI TRECUT ARUNCĂM ILUZIILE ÎN PURGATORIU...


Îmi cântă toamna în amurg

prin dunga frunzei  coapte,

din cer albastru,

nori de plumb,

lacrimi se scurg peste gând,

arcuite în unde,

șoptite vise cu triluri pierdute.

Ne strângem frenetic

cu brațe de foc încolăcit

pe conștiință

și neștiința răbdării,

așteptând să trecem marea,

ne ștergem buzele

de gustul sării,

mirosim nuanțe de plăcere

cu durerea timpului trecut

aruncăm iluziile în Purgatoriu.

BRAȚELE TALE... INIMA MEA... - DANIELA TIGER