GUST INFINITUL, M-ASCUND Ș-APOI MOR...
Mă alung printre stele pierdute
în ritm de vals osândit
la grele încercări
care-mi comandă: ”Du-te!”
Sclipitoare iluzii,
freamăt de timp în scurgeri de soare
semnează speranțe,
adie-un vis,
soarbe trecutul,
mușcă și doare.
Trist!
Capul înclin la tot ce e scris.
Albe himere adună culori
din aripi de fluturi,
seamănă dor,
oceane de flori
peste câmpuri.
Gust infinitul,
m-ascund
ș-apoi
mor.
05.08.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu